Vecinii mei, partea I

Locuiesc in Dorobanți. În mod normal, ai avea pretenții de la zona asta. Ai zice că aici trăiesc oameni civilizați, liniștiți, normali. You’d be so wrong.

Mai întâi e vecina de la parter. E pițipoancă versată. Am vazut-o prima oara acum vreo lună, ducea gunoiul. Are cam 1,75, avea tocuri de 10cm, un fel de rochie ușoară, de vară, până sub buci, destul de largă, și ochelari d-ăia mari. Toate astea în scara blocului, ducând gunoiul la ghena de la etajul 1. Să mai zic ca stătea dreaptă de parcă avea un băț in zonele moi?

Apropo de gunoi, ghenele de la fiecare etaj sunt închise cu cheia. Aparent, nebunul blocului (pe care nu l-am întâlnit niciodată, dar din câte am înțeles că este fiul retard al “the cleaning lady”) a încercat sa se spânzure.

“Daaar LOOOOOC, cum ar putea cineva să se spânzure in ghenă? este imposibil, parol!”. Aparent, fă, n-ai citit partea cu “retardul blocului”. A luat una bucată sfoară, a legat-o in jurul burlanului ăla mare, dupa care a încercat să se bage în ghena (chiar în gaură). Evident, retardul fiind și gras, n-a încăput. Și așa l-au gasit babele blocului, cu picioarele in ghenă și cu o sfoară de gât. Moment in care au hotărât ele să incuie ghenele, ca să nu se mai sinucidă cineva.

Aș vrea să profit de ocazie să-mi salut baba de la 1, de lângă ghena, care de fiecare dată când ma vede că duc gunoiul mă întreabă unde stau, ca ea nu ma cunoaște.